Azi, în cadrul Bibliotecii Municipale Codlea elevii claselor a IX-a B și a XI-a A împreună cu doamna prof. Alina Durbacă au participat la "Iubim așa cum simțim românește! Așa cum suntem! Români!".

      Am îmbrăcat cu emoție costumul popular și am mers de acasă la școală și de la școală spre Biblioteca Municipiului Codlea în straie populare. Am întâlnit pe drum oameni care ne opreau și ne întrebau "Unde mergeți așa frumos îmbrăcați?". Ne opream la toți și le povesteam motivul pentru care noi suntem astfel îmbrăcați. Chiar această oprire a noastră cu cei care ne abordau pe drum era o formă de iubire. Respectul față de cel din fața ta poate fi o formă de iubire.

      Azi la Biblioteca Municipiului Codlea am vorbit despre tradiția românească, Dragobetele marchează începutul primăverii, fiind ținut la 24 februarie.

      Dar, am profitat de ocazia de a fi într-un loc fascinant și am povestit și de Constantin Brâncuși care s-a născut la 19 februarie 1876 în satul Hobița, comuna Peștișani, din județul Gorj, într-o casă construită în întregime din lemn.

Despre Constantin Brâncuși

      Constantin Brâncuși s-a născut la 19 februarie 1876 în satul Hobița, comuna Peștișani, din județul Gorj, într-o casă construită în întregime din lemn. Mama lui şi-a dorit foarte mult ca fiul ei să devină preot în satul natal, însă n-a apucat să-şi vadă feciorul propovăduind Cuvântul Evangheliei şi gospodar de frunte, la casa lui, înconjurat de copii, aşa cum era obiceiul în viaţa ţăranului român. La 27 de ani i se încredinţează cea dintâi comandă pentru un monument public: bustul generalului Carol Davila. "Poet al formelor cioplite", Brâncuşi construieşte o vastă operă de o remarcabilă complexitate tematică. După trecerea în eternitate, faima sa şi a operelor sale nu a încetat să sporească. Chiar şi după zeci de ani, lucrările sale ocupă un loc de cinste printre marile creaţii artistice ale lumii.

      În 1918, marele artist realizează, în memoria eroilor căzuţi în timpul Primului Război Mondial, prima versiune în lemn a "Coloanei fără şfârşit". Abia în anul 1937, după ce fusese curtat de însuşi maharajahul Yeswant Raotolcar Bahadur, care dorea să-i construiască un templu, artistul se întoarce în ţară la invitaţia Aritinei Tătărăscu, preşedinta Ligii Femeilor Gorjene, pentru a executa Monumentul de la Târgu Jiu, proiect început încă din 1918. Astfel, realizează tripticul "Masa Tăcerii", "Poarta Sărutului" şi "Coloana fără sfârşit", numită și "Coloana Infinitului" (1937-1938). Pe lângă binecunoscuta temă populară, care se face simţită în mai toate operele marelui artist, ansamblul de la Târgu Jiu îmbracă şi o dimensiune spirituală: exprimarea sentimentului cosmic manifestat prin reunirea celor patru elemente fundamentale ale lumii – apă (pornind de la râul Jiu), pământ ("Masa tăcerii" care încorporează pământul), focul (flacăra care asigură triumful asupra morţii, în "Poarta Sărutului") şi aer (avântul "Coloanei fără sfârşit", care escaladează văzduhul în drumul spre veşnicie).

     Simbolul Ansamblului brâncuşian de la Târgu Jiu poate îmbrăca şi o dimensiune biblică: cele douăsprezece scaune, aşezate de jur împrejurul mesei, îi simbolizează pe cei 12 Apostoli, "Poarta sărutului" descrie unitatea organică din interiorul familiei, iar "Coloana fără de sfârşit" descrie ascensiunea permanentă a sufletului, care se odihneşte deplin în veşnicie. La 16 martie 1957, marele artist român Constantin Brâncuşi a trecut în veşnicie în atelierul său din Impasse Rosin din Paris. Artistul român care "în piatră, în blocul ei mut" a simţit "ritmurile universale". A fost înmormântat în Cimitirul Montparnasse.